Panza este
cel mai folosit tip de suport pentru pictura in ulei, inlocuind
blaturile din lemn. Una dintre cele mai vechi picturi in ulei pe panza
este Madona cu ingeri, lucrare ce dateaza din jurul anului 1410,
periada timpurie chiar si pentru pictura in ulei. Blaturile din lemn au
mai fost folosite pe scara larga pana in sec. 16 in Italia si pana in
sec. 17 in nordul Europei. Artistii venetieni au fost cei care au
condus la aceasta schimbare. Acestia foloseau panza de la corabii care
era usor de procurat si care era renumita ca fiind de cea mai buna
calitate.
De regula panza se intinde pe o rama din lemn, numita sasiu si se poate gletui cu (grund
acrilic) inainte de a fi utilizata. Acest tratament impiedica culoarea
de ulei sa intre in contact direct cu fibra panzei, fapt ce duce la
deteriorarea acesteia in timp. Grundul pentru pictura (gesso) se
prepara din carbonat de plumb si ulei de in
in amestec cu clei de iepure; rezultatul obtinut in varianta in care se
foloseste pigment alb de titan in amestec cu carbonat de calciu (praf
de creta) este de slaba calitate, grundul fiind foarte sfaramicios,
existand riscul de crapare.
La inceput panza pentru pictura a fost facuta din fibra de in, fibra
rezistenta de culoare bruna. Panza de in este indicata in mod special
pentru pictura in ulei. La inceputul secolului 20 a inceput sa se
foloseasca si panza din bumbac cunoscuta si sub denumirea de doc.
Totusi inul este compus din materiale de mai buna calitate, ramanand
popular in randul artistilor profesionisti, in special al celor care
lucreaza in culorile de ulei. Panza de bumbac, mai elastica si cu o
urzeala mai neteda, reprezinta o alternativa mai economica. Aparitia
culorilor acrilice a crescut puternic popularitatea si utilizarea
panzei din bumbac pentru pictura.
In comert se gasesc panze preparate lipite (caserate) pe un suport din
carton, numite тАЬcartoane panzateт. Acestea sunt disponibile doar la
anumite dimensiuni si nu sunt тАЬacid free, fapt care scurteaza
extrem de mult viata acestora. Cartoanele panzate sunt folosite de
regula pentru studiu. Panze grunduite intinse pe sasiu se
comercializeaza de asemenea, insa artistii ce doresc un mai mare
control al suprafetei pe care picteaza obisnuiesc sa aplice una sau
doua straturi de gesso inainte de a incepe sa picteze. Artistii
profesionisti care doresc sa picteze pe panza isi pot prepara singuri
panza dupa metodele traditionale.
Una dintre cele mai evidente diferente dintre tehnicile de pictura
moderne si cele ale artistilor flamanzi sau germani consta in
prepararea panzei. Tehnicile "moderne" se folosesc ata de textura
panzei cat si de cea a culorii in sine. Un novice se va gasi deseori in
imposibilitatea de a aborda realismul artei clasice in ciuda
indemanarii sale de a aplica culoarea. Defapt maestrii Renasterii luau
masuri extreme pentru ca textura panzei sa nu se vada dupa terminarea
picturii. Acest lucru impunea un proces dificil de aplicare a mai
multor straturi de alb de plumb, si apoi de slefuire, proces ce dura
luni intregi. Produsul final avea o slaba asemanare cu materialul
textil si pe deasupra un aspect lucios, ca de smalt. Desi acest lucru
este o masura extrema pentru pictorii moderni, este esential daca se
doreste atingerea realismului asemanator fotografiei moderne.
Co o panza bine preparata, pictorul va observa ca fiecare strat de
culoare se aseaza intr-o maniera cremoasa, si, respectand regula
тАЬgras peste uscat, va obtine o pictura lipsita in totalitate de
efectul de pensulatie.
Pentru a netezi panza pentru pictura folositi un fier de calcat cald(nu
fierbinte) peste o bucata de bumbac umeda. In anumite situatii
aplicarea de apa fierbinte pe reversul panzei este o metoda care da
rezultate.
